Monday 04/07/2008 11:32:53pm Name: Krista Lurtz Homepage: E-Mail: ikstar@gmx.net Referred By: Just Surfed In City/Country: Romania Comments: "Adevarata durere" dar, as vrea ca cel ce citeste, sa realizeze faptul, ca eu, vorbesc de durerea din mine. Fiecare duce fericire sau durere. Proportiile difera. Si pentru fiecare, durerea lui, este durerea adevarata. Se intimpla sa iubim, si sa pierdem, intr-un fel sau altul, fiinta iubita. Doare. Si e durere adevarata. Dureri fizice? Are fiecare. Eu, scriind aici, incerc sa ajut. Si asta o repet mereu: pe cei ca mine, si pe cei ce traiesc linga cineva asha ca mine. Aici, am sa spun despre durerile fizice, care sunt reale, zi de zi, ceas de ceas, in mine. Iar mai incolo, voi vorbii despre durerile ce se trag de aici. Sau lacrimile care vin de aici. Deci, o zi din viata mea, de acum: Pentru ca fiecare zi, incepe cu dimineatza, incep si eu tot cu dimineatza cind ma trezesc intzepenita si morocanoasa. Nu-i asha de frumos, sa ai senzatia ca peste noapte ti s-au uscat incheieturile, si ca mai ai putzin, si esti pe post de robotzel. Nu caut pompitza cu ulei. Caut cafeaua. Pina n-o beau, nu scot un cuvint. Si e de preferat sa nu ma intrebe nimeni de vorba. Dureaza dezmortzirea cam 30 de minute. Somnul, nu mi-a fost deloc odihnitor. Daca e fara cosmaruri, atunci e o stare aproape de catalepsie, din care ma trezesc mai obosita, cu senzatzia ca un buldozer a trecut peste mine. Apoi, in cursul zilei: dureri musculare, care la inceput erau ca niste taieturi de cutzite. Azi, sunt ca niste gheare, care sfisie. Apoi, tot felul de senzatii: tremuraturi de muschi, arsuri de piele, mushi impietritzi, alte dureri-alte gheare. De-a lungul zilei, toate astea se urmeaza una pe alta fara incetare. Mereu doare (da, mi-as dorii sa am o zi, in care sa nu doara nimic. O zi de om normal!) Luxul de a ma simtzii bine dupa un dush, s-a dus! Pentru ca dupa contactul cu apa, toata pielea incepe sa arda. Tot citind prin web, dupa ce am incercat tot felul de crème, am aflat ca ar ajuta uleiul pentru bebelusi. Da, ajuta si la mine! E o bucurie! Una mare! Pentru ca altfel aceste arsuri sunt dureroase in profunzime. Si n-as putea sa ies undeva, la o cafea, sau, ma rog, in lume, din cauza lor. Apoi, a doua boala care o am, este vasculita. Asta isi face de cap, spargind shi distrugind vasele mele sagvine, capilarele. Si nu-i asha de placut, sa fii in fusta, si sa te trezesti, ca in 30 de minute, picioarele s-au umplut de pete rosii, foarte vizibile. (am adoptat moda pantalon! Chiar daca se spune ca ma masculinizez!) Apoi, sunt noptile in care nu pot sa dorm. Nu pot, shi asta ma duce in pragul unei oboseli cumplite, cind incepe lipsa de concentrare, si uneori, chiar se intimpla ca in conversatzie, sa maninc litere. Da, se intimpla. Shi atunci imi vine sa urlu! Sau, din acelasi motiv,"oboseala" se intimpla sa nu realizez exact ce fac. Da, e adevarat! Si e cumplit! Mai este si somnul, din momentele in care oboseala atinge cote maxime, dar durerea exista. Atunci, adorm, cumva, dar de multe ori, ma trezesc plingind, in somn, de durere. Senzatia de epuizare, atunci cind fac cel mai mic efort, apare, ciudat in umeri. Ca si cum, am sa ma despic in doua, si au sa-mi cada umerii. Odata cu o boala autoimuna, vin tot felul de sindroame, care, au fiecare manifestari. Am zile in care muschii gitului, refuza sa-mi trimita inghititurile in jos. Si atunci, nu pot minca. Ramine mincarea in git. In mod fregvent, miinile shi picoarele imi sint inghetzate, cu o transpiratzie rece. Si nu pot face nimic sa le incalzesc. Astea sint dureri zilnice. Cel mai enervat, este faptul ca durerea nu se localizeaza. Adica: 5 minute doare umarul, alte 5 doare piciorul, alte 5 doare in stomac, pauza vre-o 20-30 de minute, dupa care se muta in spate, sau in coapsa sau in celalalt umar. Este cumplit, sa nu ai liniste, si sa doara mereu ceva. Si sa stii, si ca, asa va fi de acum incolo, fiecare zi, din viatza. Mai vin crizele de durere, puternice, explozive, care tzin ore intregi. Doare dincolo de inchipuire. Nu pot sa stau intinsa, nu pot sa shed, nu pot sa umblu; ma rasucesc nauca, plingind, de colo colo, fara sa pot sa fac nimic. Seamana cu durerile unei nasteri dificile. Doar ca, durerile unei nasteri, se stie, au undeva, sfirsit. De obicei unul fericit. Eu, nu vad capatul. Nu stiu cind si daca se sfirshesc. Sint atit de puternice durerile in criza, atit de chinuitoare, incit, da, eu, cea care incurajez in aceasta pagina, cea care rid shi pling, in acele momente, imi doresc, ca daca moartea e sa fie, sa fie cit mai repede. Si nu ma simt atunci vinovata, cu nimic. Cind simtzi ca tot corpul, iti este sfisiat fara mila de zeci de gheare, ore intregi, zau ca nu mai gindesti altceva. Vrei doar sa se sfirseasca, oricare ar fi sfirsitul. Nu vreau sa mai insist aici cu vorbe. Nu-mi face placere sa scriu asa ceva. Am vrut doar sa arat shi aceasta latura a problemei, de la care de fapt pleaca totul (si mai ales modul in care gindesc): durerea. In general, aceste dureri, in site-urile care sint in limba engleza, sint scrise de fiecare bolnav, care shi-a trimis povestea personala, si, se afla de acolo. Eu, dupa cum se vede, sunt singura. Sint singura ce intretzine pagina, nu singura bolnava. Prin urmare, incerc sa scriu despre tot ce se poate scrie, si sa fie un ajutor. Si ma straduiesc sa acopar toate aspectele, situatziei. Am scris fara placere acum, dar, trebuia sa scriu astea. Apoi, stiu ca cei ca mine, la fel ca mine, nu spun toate astea. Nu nu spunem, nu scoatem o vorba. Durerea ne-o spunem rar. Scrisesem acea parte numita " prietenilor mei". Acum, sper ca cele scrise aici, fac shi mai bine intzeleasa situatia. Atunci cind rid, nu inseamna ca nu ma doare. Inseamna ca rid, si ca ma bucur. Si atit cit imi sta in putere, am sa rid, shi am sa pling, scriind.

Monday 04/07/2008 11:23:48pm Name: Rokeritza Homepage: E-Mail: raluca@gmail.com Referred By: Just Surfed In City/Country: Cluj Comments: ''Un om bolnav este numai trup." O spune Thomas Mann, Cioran si cred ca si altii.V-ati gindit la boala, la boli grave in care suferinta fizica nu are durata ci e pina la capat? Ma refer numai la suferinta fizica. Sunt slaba in fata durerii si nu vreau sa aflu cit de mare e credinta mea dar ma gindesc fara sa vreau la asta.Voi va ginditi la asta?

Monday 04/07/2008 11:03:56pm Name: Camy Homepage: E-Mail: camelia@gmail.com Referred By: Just Surfed In City/Country: Pitesti Comments: Nu dispera cind soarta te apasa si nici nu plinge de-al tau destin caci dupa un chin viata-i mai frumoasa cum dupa ploaie ceru-i mai senin…

Sign this Guestbook | Manage your Guestbook

Page 1 of 1